amintire...

M-am trezit de dimineaţă cu imaginea ei atât de clară în minte iar visul părea atât de real... Am cunoscut-o cu mult timp în urmă, atunci când aveam 11 ani şi am păşit timidă şi speriată pragul gimnaziului. I se citea în ochi şi în glas blândeţea pe care şi acum mi-o amintesc cu drag. Şi dacă închid ochii parca îi aud vocea spunându-mi să ies la tablă.  Da, era profesoara de română şi diriginta mea, o persoană pe care am admirat-o mult si de care am fost foarte ataşată. Aşteptam cu atâta nerăbdare orele ei. Parcă o văd intrând în clasă şi aşezându-se la catedră. Muştruluia uşor câte un coleg neastâmpărat, apoi scotea culegerea de gramatică şi trecea printre noi în spatele clasei. Acolo îi plăcea să stea mai mereu. Eram cea mai înaltă din clasă şi mă scotea mereu la tablă să scriu textul pe care apoi trebuia să-l analizăm. Nu putea fi dură nici când se supăra pe noi şi mereu ne făcea să ne simţim ca şi copiii ei. Copilul de atunci a suferit tare mult  când a trebuit sa urce într-o noua treaptă a vieţii şi să lase în urmă căldura şi blândeţea doamnei diriginte. O întâlneam pe stradă uneori şi de fiecare dată îmi făcea mare plăcere să mă opresc să o salut. Ultima oară am întâlnit-o acum câţiva ani...îmbătrânise mult, dar vocea... avea aceeaşi blândeţe ca şi atunci. Prinşi în vâltoarea vieţii de zi cu zi, uităm oameni care ne-au fost dragi. Nu ştiu când mi-am amintit ultima oară de ea si probabil nici nu m-aş fi gândit dacă nu era visul... chipul ei era la fel ca atunci când eu eram o fetiţă  şi zâmbetul...şi-mi răsună atât de clar în cap vocea ei. Ciudat...Mi-aş dori să o mai întâlnesc...n-am mai aflat nimic de ea, nu vreau să mă gândesc că poate...nu mai e...

CRACIUNUL DE ALTADATA

Mi-as dori macar pentru o clipa sa mai simt Craciunul ca in copilarie. Acum…acum nu mai simt acel farmec, acea bucurie, acum nu mai simt nimic din febra pregatirilor, imi pare totul doar obisnuit…o zi obisnuita. Merg pe strada si vad multa lume, agitatie, oameni ce alearga dupa cumparaturi, cadouri…Simt ei oare Craciunul altfel sau fac asta doar dintr-o obisnuinta? Era asa frumos sa impodobesc bradul cu emotie, sa il astept pe Mos Craciun cu atata nerabdare, sa simt mirosul de cozonac si brad, sa o vad pe mama in febra pregatirilor, sa aud colindatorii. Si astazi impodobesc bradul dar parca nu cu aceeasi emotie si astazi primesc cadouri insa nu incerc aceeasi nerabdare. Am pierdut acea magie a Craciunului. Stiu…am crescut si nimic nu mai e la fel.  Imi ramane totusi intrebarea:  era oare mai frumos Craciunul altadata?

Sa aveti sarbatori linistite!

SUFLET PERECHE

As putea incepe cu a fost odata...sau cu "ne-am cunoscut...". As prefera sa spun doar ca ne-am cunoscut intr-un mod respins probabil  de unii oameni, respins chiar si de mine pana la un punct. Pana cand am cunoscut o persoana pentru care am avut din prima clipa o atractie deosebita. O atractie ciudata care  m-a facut sa ma intreb: exista oare suflete pereche? O persoana langa care am ramas desi initial a incercat sa ma respinga...o persoana care desi a incercat sa ma respinga n-a reusit decat pentru scurt timp. Si am ramas doua suflete nedespartite. Mereu mi-a spus ca ii ofer liniste si caldura, iar mie...din mine a facut alt om, un om mult mai puternic, mai stapan pe sine, mai increzator in fortele sale. A reusit sa ma cunoasca mai bine decat mine, am reusit sa vad in ea tot ce e mai bun si mai frumos in sufletul sau. M-a putut ajuta enorm de mult numai prin faptul ca o stiam aproape si parca toata viata mea a devenit mai buna. Ma simteam dintr-odata atat de linistita, incercam o stare de fericire asa cum demult nu mai simtisem. A devenit parte din sufletul meu, am ajuns sa simt cum ca ceva inexplicabil a facut sa ne cunoastem si ca oricate lucruri urate ar fi aparut intre noi, nu ne-am putut indeparta. Si am inceput tot mai mult sa ma gandesc ca chiar exista suflete pereche. Exista un suflet care atunci cand il descoperi simti ca nu te mai poti dezlipi de el, nici macar nu vrei sa incerci asta si-l simti ca un inger care a venit sa te protejeze.. Exista un suflet de care iti e dor  cand nu e langa tine, pentru care iti faci griji, la care te gandesti  si te rogi sa ii fie bine. Pereche sau nu, nu e intamplator ca ne-am cunoscut, nimic nu e intamplator. Si n-am sa-i pot multumi vreodata pentru tot ce face pentru mine.