marți, 27 decembrie 2011
joi, 22 decembrie 2011
CRACIUNUL DE ALTADATA
Mi-as dori macar pentru o clipa sa mai simt Craciunul ca in
copilarie. Acum…acum nu mai simt acel farmec, acea bucurie, acum nu mai simt
nimic din febra pregatirilor, imi pare totul doar obisnuit…o zi obisnuita. Merg
pe strada si vad multa lume, agitatie, oameni ce alearga dupa cumparaturi,
cadouri…Simt ei oare Craciunul altfel sau fac asta doar dintr-o obisnuinta? Era
asa frumos sa impodobesc bradul cu emotie, sa il astept pe Mos Craciun cu atata
nerabdare, sa simt mirosul de cozonac si brad, sa o vad pe mama in febra
pregatirilor, sa aud colindatorii. Si astazi impodobesc bradul dar parca nu cu
aceeasi emotie si astazi primesc cadouri insa nu incerc aceeasi nerabdare. Am pierdut acea magie a Craciunului. Stiu…am
crescut si nimic nu mai e la fel. Imi
ramane totusi intrebarea: era oare mai
frumos Craciunul altadata?
Sa aveti sarbatori linistite!
duminică, 18 decembrie 2011
SUFLET PERECHE
As putea incepe cu a fost odata...sau cu "ne-am cunoscut...". As prefera sa spun
doar ca ne-am cunoscut intr-un mod respins probabil de
unii oameni, respins chiar si de mine pana la un punct. Pana cand am
cunoscut o persoana pentru care am avut din prima clipa o atractie
deosebita. O atractie
ciudata care m-a facut sa ma intreb: exista oare suflete pereche? O
persoana langa care am ramas desi initial a incercat sa ma respinga...o
persoana care desi a incercat sa ma respinga n-a reusit decat pentru
scurt timp. Si am ramas doua suflete nedespartite. Mereu mi-a spus ca ii
ofer liniste si caldura, iar mie...din mine a facut alt om, un om mult
mai puternic, mai stapan pe sine, mai increzator in fortele sale. A
reusit sa ma cunoasca mai bine decat mine, am reusit sa vad in ea tot ce
e mai bun si mai frumos in sufletul sau. M-a putut ajuta enorm de mult
numai prin faptul ca o stiam aproape si parca toata viata mea a devenit
mai buna. Ma simteam dintr-odata atat de linistita, incercam o stare de fericire asa cum demult nu mai simtisem. A devenit parte din sufletul meu, am ajuns sa simt cum ca ceva
inexplicabil a facut sa ne cunoastem si ca oricate lucruri urate ar fi
aparut intre noi, nu ne-am putut indeparta. Si am inceput tot mai mult sa
ma gandesc ca chiar exista suflete pereche. Exista un suflet care atunci
cand il descoperi simti ca nu te mai
poti dezlipi de el, nici macar nu vrei sa incerci asta si-l simti ca un inger care a venit sa te protejeze.. Exista un
suflet de care iti e dor cand nu e
langa tine, pentru care iti faci griji, la care te gandesti si te rogi sa ii fie bine. Pereche sau
nu, nu e intamplator ca ne-am cunoscut, nimic nu e intamplator. Si n-am sa-i pot multumi vreodata pentru tot ce face pentru mine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)