joi, 22 decembrie 2011

CRACIUNUL DE ALTADATA




Mi-as dori macar pentru o clipa sa mai simt Craciunul ca in copilarie. Acum…acum nu mai simt acel farmec, acea bucurie, acum nu mai simt nimic din febra pregatirilor, imi pare totul doar obisnuit…o zi obisnuita. Merg pe strada si vad multa lume, agitatie, oameni ce alearga dupa cumparaturi, cadouri…Simt ei oare Craciunul altfel sau fac asta doar dintr-o obisnuinta? Era asa frumos sa impodobesc bradul cu emotie, sa il astept pe Mos Craciun cu atata nerabdare, sa simt mirosul de cozonac si brad, sa o vad pe mama in febra pregatirilor, sa aud colindatorii. Si astazi impodobesc bradul dar parca nu cu aceeasi emotie si astazi primesc cadouri insa nu incerc aceeasi nerabdare. Am pierdut acea magie a Craciunului. Stiu…am crescut si nimic nu mai e la fel.  Imi ramane totusi intrebarea:  era oare mai frumos Craciunul altadata?

Sa aveti sarbatori linistite!



duminică, 18 decembrie 2011

SUFLET PERECHE

As putea incepe cu a fost odata...sau cu "ne-am cunoscut...". As prefera sa spun doar ca ne-am cunoscut intr-un mod respins probabil  de unii oameni, respins chiar si de mine pana la un punct. Pana cand am cunoscut o persoana pentru care am avut din prima clipa o atractie deosebita. O atractie ciudata care  m-a facut sa ma intreb: exista oare suflete pereche? O persoana langa care am ramas desi initial a incercat sa ma respinga...o persoana care desi a incercat sa ma respinga n-a reusit decat pentru scurt timp. Si am ramas doua suflete nedespartite. Mereu mi-a spus ca ii ofer liniste si caldura, iar mie...din mine a facut alt om, un om mult mai puternic, mai stapan pe sine, mai increzator in fortele sale. A reusit sa ma cunoasca mai bine decat mine, am reusit sa vad in ea tot ce e mai bun si mai frumos in sufletul sau. M-a putut ajuta enorm de mult numai prin faptul ca o stiam aproape si parca toata viata mea a devenit mai buna. Ma simteam dintr-odata atat de linistita, incercam o stare de fericire asa cum demult nu mai simtisem. A devenit parte din sufletul meu, am ajuns sa simt cum ca ceva inexplicabil a facut sa ne cunoastem si ca oricate lucruri urate ar fi aparut intre noi, nu ne-am putut indeparta. Si am inceput tot mai mult sa ma gandesc ca chiar exista suflete pereche. Exista un suflet care atunci cand il descoperi simti ca nu te mai poti dezlipi de el, nici macar nu vrei sa incerci asta si-l simti ca un inger care a venit sa te protejeze.. Exista un suflet de care iti e dor  cand nu e langa tine, pentru care iti faci griji, la care te gandesti  si te rogi sa ii fie bine. Pereche sau nu, nu e intamplator ca ne-am cunoscut, nimic nu e intamplator. Si n-am sa-i pot multumi vreodata pentru tot ce face pentru mine.